Masuratori rezistente de izolatie la circuite secundare, balizaje

21-masuratori-rezistente-de-izolatieSC Electrocon Build SRL ofera servicii profesionale de masurare rezistente de izolatie la circuite secundare, balizaje

Generalitati

Rezistenta de izolatie este raportul dintre tensiunea continua aplicata intre doi electrozi in contact cu dielectricul si curentul global care strabate acest dielectric.
Se masoara in ohmi, kiloohmi sau megohmi.

Rezistenta de izolatie are doua componente: rezistenta de volum RV si rezistenta de suprafata RS. Rezistenta de izolatie totala este rezistenta echivalenta a celor doua rezistente considerate in paralel.

R = (RV x RS)/ (RV + RS)

Masurarea rezistentei de izolatie se face dupa un anumit timp de la aplicarea tensiunii si anume la 15s si 60s si uneori la 10 minute rezistentele obtinute se noteaza cu R15 si R60.

Pe baza acestor masuratori se poate calcula coeficientul de absortie kabs si indicele de polarizare kp, acesti coeficienti permit aprecierea starii de umiditate a izolatiei.
Coeficentul de absortie kabs, kABS = R60 / R15
Daca: kabs < 1,3 izolatie umeda Kabs > 1,3 izolatie uscata

Indicele de polarizare kp, kp= R10 / R60
Daca: kp < 1,5 izolatie umeda Kp >1,5 izolatie uscata

Factorul de pierderi dielectrice

Un condensator cu dielectric ideal, fara pierderi, defazeaza curentul cu 90o inaintea tensiunii aplicate la bornele sale. Un condensator cu dielectric real (dintr-un material electroizolant oarecare) face ca decalarea curentului sa fie mai mica de 90o. unghiul  cu care este redus defazajul in raport cu defazajul ideal se numeste unghi de pierderi dielectrice. Factorul de pierderi dielectrice, tg, caracterizeaza global starea izolatiei astfel incat verificarea acestui factor poate sa ne furnizeze date despre starea globala a izolatiei.

Rigiditatea dielectrica, reprezinta valoarea maxima a intensitatii campului electric in care se poate afla o izolatie fara sa se strapunga.

Estr = Ustr / d, unde

Ustr – tensiunea de strapungere
d – distanta dintre elecrozii intre care se aplica tensiunea

 

Motoare electrice de curent alternativ

Masurarea rezistentei de izolatie, se face cu megohmetrul de 500V pentru motoare cu tensiuni nominale mai mici de 500V, si cu megohmetrul de 1000V pentru motoare cu tensiuni nominale cuprinse intre 500 si 3000V.
Masuratorile se fac pentru fiecare faza in parte fata de masa celelalte doua faze fiind legate la masa.
Valoarea de control a rezistentei de izolatie daca nu exista alte prevederi se poate determina cu relatia (daca masurarea se face la 20oC):

Riz = 8,5U / (100+P/100), Mohmi

Masurarea rezistentei de izolatie a celorlalte elemente constructive (lagare, bandaje, rotorice, etc.) fata de masa se face cu megohmetrul de 500V si trebuie sa aiba valori de peste 05 – 1 Mohmi
Verificarea rigiditatii dielectrice a izolatiei infasurarilor se face prin proba cu tensiune marita. incercarea se face pentru fiecare faza in parte, celelate fiind legate la masa. Durata incercarii este de 1 minut
Valoarea tensiunii de incercare in fabrica este:

Uinc = 2UN + 1000 V, dar nu mai mica de 1500 V

in exploatare valoarea tensiunii de incercare se inmulteste cu un coeficient k, care are urmatoarele valori:
- k = 1 la punerea in functie
- k = 0,85 in cazul rebobinarii partiale sau totale
- k = 0,75 in cazul reviziilor curente.
inainte si dupa proba de incercare cu tensiune marita se masoara rezistenta de izolatie.

 

Transformatoare electrice

Ordinea efectuarii incercarilor si masuratorilor este:
- verificarea rigiditatii dielectrice a uleiului
- masurarea tg a uleiului
- masurarea rezistentei de izolatie a infasurarilor
- masurarea tg a infasurarilor
- verificarea rigiditatii dielectrice a izolatiei infasurarilor
Uleiul se considera corespunzator daca valorile masurate pentru rigiditatea dielectrica si pentru tg sunt inferioare valorilor din tabelul 12.2

Data masurarii Rigiditatea dielectrica (kv/cm) tg
La 72 ore dupa umplere 180 0,02
La punerea in functiune 160 0,03
in exploatare 120 0,20

Masurarea rezistentei de izolatie a infasurarilor fata de masa se face cu megohmetrul de 1000 V la tensiuni nominale ale infasurarilor de pana la 10KV si cu megohmetrul de 2500 V pentru infasurari cu tensiunea nominala mai mare de 10Kv.
Masurarea se face intre fiecare infasurare si masa celelalte fiind legate la masa. Se masoara R15 si R60 pentru determinarea coeficientului de absortie. Valoarea admisa pentru rezistenta de izolatie este: R60  450 M, iar coeficientul de absortie kabs = 1,2.
Factorul de pierderi dielectrice tg, se face pentru fiecare infasurare celelalte doua fiind legate la masa. Valoarea admisa pentru factorul de pierderi dielectrice este: tg = 0,04.
Verificarea rigiditatii dielectrice a izolatiei infasurarilor se face prin proba cu tensiune marita alternativa, Uinc = (1,1 – 1,3)Un.

 

Cabluri electrice

Rezistenta de izolatie se masoara cu megohmetrul de 1000V pentru cabluri cu tensiunea nominala mai mica de 1Kv si megohmetrul de 2500V pentru cabluri cu tensiunea nominala mai mare de 1kV.
Valorile minime normate ale rezistentei de izolatie pentru cabluri cu la temperatura de 20oC:
U  1Kv; Riz = 50Mohmi.km
U  1Kv; Riz =100Mohmi.km
Rigiditatea dielectrica se verifica dupa reparatii si cel putin odata la trei ani prin proba cu tensiune redresata marita.
Tensiunile de incercare, curentii de fuga si timpul de mentinere pentru verificarea rigiditatii sunt:
Un = 6kV; Uinc = 30kV; Ifuga = 15A; t = 5min
Un = 0,5kV; Uinc = 2kV; t = 1min
Daca din masuratori nu rezulta valorile de mai sus cablul este defect. Astfel putem avea urmatoarele tipuri de defecte:
-defecte de izolatie, care provoaca punerea la pamant a unei
faze;
-defecte de izolatie care provoaca punerea la pamant a doua sau
trei faze sau scurtcircuitarea a doua sau trei faze intre ele, in unul sau mai multe locuri;
-intreruperea uneia sau a toate cele trei faze, fara punere la
pamant ssau cu punere la pamant atat a conductoarelor intrerupte cat si a celor neintrerupte;
-strapungerea trecatoare a izolatiei (a unei faze fata de pamant,
a uneia, a doua sau trei faze intre ele, cu sau fara punere la pamant);
Indiferent de tipul de defect trebuie determinat locul unde se manifesta pentru al putea inlatura. Se cunosc metode bine puse la lunct pentru determinarea locului de defect. Pentru ca aceste metode sa fie corect aplicate este necesar uneori ca rezistenta de trecere la locul defect sa fie cat mai mica, daca se poate neglijabila (de ordinul ohmilor sau zecilor de ohmi). Pentru aceasta inaintea aplicarii uneia din metodele de determnare a locului de defect se aplica arderea cablului. Exista instalatii speciale pentru arderea cablurilor care asigura tensiunea si puterea necesara. Pentru un cablu defect se procedeaza in felul urmator: cablul se deconecteaza, capetele fazelor se vor izola, se conecteaza instalatia de ardere (intre una din faze si pamant sau intre faze, in functie de natura defectului). Arderea se considera teminata cand s-a ajuns la valori foarte mici ale rezistentei de trecere, care sa permita apoi aplicarea unei metode pentru localizarea acestui defect.
in continuare se prezinta cateva metode pentru localizarea defectelor in cabluri cu mentiunea ca pentru fiecare metoda exista aparate specializate a caror functionare are la baza una din aceste metode:
Metoda inductiva: Se bazeaza pe principiul aparitiei unui camp magnetic in jurul unui conductor parcurs de curent. Daca se aplica cablului defect un curent de o anumita frecventa de la un generator de frecventa (f = 800...3000Hz) in jurul cablului se formeaza un camp magnetic a carui valoare este proportionala cu valoarea curentului din cablu. De-a lungul cablului cu ajutorul unei sonde de receptie, se poate auzi un sunet care in locul de defect difera fata de sunetul din zonele unde cablul este bun.
Prin aceasta metoda se pot determina:
-locul de defect
-traseul cablului
-adancimea de pozare
Metoda masurarii in bucla: Se foloseste cand conductorul
cu izolatie defecta nu este intrerupt, iar cablu poseda un conductor normal, fara defecte, distanta pana la locul defectului poate fi determinata prin metoda in bucla, bazata pe principiul puntii.
La un capat al liniei de cablu se leaga conductorul defect cu cel sanatos printr-un scurtcircuitor cu sectiunea cel putin egala cu cea a cablului. La celalalt cablu se conecteaza o punte de masura cu galvanometru cu ac indicator. Rezistentele A si C se regleaza pe puntea de masura iar rezistentele B si D sunt alcatuite din conductoarele cablului. Aplicand principiul puntii rezulta lungimea pana la locul de defect :

lx = 2LcC/ (A+C), unde Lc este lungimea cablului
Pentru aplicarea acestei metode sunt necesare urmatoarele
etape:
-se determina rezistenta de trecere la locul defectului, cu ajutorul megohmetrului
-la capatul opus al liniei se monteaza scurtcircuitorul, intre capatul sanatos si cel defect
-se instaleaza puntea de masura
-se calculeaza distanta pana la locul de defect cu formula de mai sus
Metoda capacitiva, se poate aplica numai in cazul
defectelor aparute in exploatare la care s-au intrerupt una sau mai multe faze. Are precizie ridicata si se bazeaza pe faptul ca ca intre lungimea cablului si capacitatea sa exista o relatie de proportionalitate.
Metoda prin impulsuri (ecometrica), se bazeaza pe reflexia impulsurilor elecrice la locul de defect datorita modificarii impendantei cablului in acel loc, si masurarea intervalului de timp din momentul trimiterii undei de impulsuri prin cablu si sosirii impulsului reflectat. Aparatele care realizeaza acest lucru se numesc ecometre. Ele afiseaza mai multe marimi: distanta pana la locul de defect, timpul de deplasare al impulsului, domeniul de masura al distantei, etc.
Metoda prin curent de audiofrecventa, se bazeaza pe masurarea prin intermediul unei bobine sonda a campului magnetic din jurul cablului in care s-a injectat curent de audiofrecventa, produs de un emitator. Cu ajutorul acestui sistem se poate determina precis traseul cablului, adancimea de pozare, locul de defect si localozarea mansoanelor de legatura.echipamentul standard se compune dintr-un emitator si un receptor.
Pentru cazul complex cand este necesar determinarea defectelor in cabluri fara deconectarea acestora se pot folosii loatoarele pentru cabluri nedeconectate. Acestea permit ca intr-un timp foarte scurt sa se masoare distanta pana la locul defect prin metoda ecometrica. Acest sistem se comporta ca o siguranta ultrarapida cu curent reglabil intre 10 si 200A. Moduri de lucru:
-comanda manuala cu o singura conectare la un curent de declansare preselectat
-comanda automata cu anclansare dupa 6s. daca apare o a doua declansare pe durat a 30s, nu se mai reanclanseaza
-comanda cu impulsuri pentru localizarea precisa a defectului.
Se conecteaza la fiecare 6 s pe durata unei jumatati de semialternate.

 

Condensatoare pentru imbunatatirea factorului de putere
Verificarea rigiditatii dielectrice a dielectricului condensatorului se face cu tensiune marita. Valoarea tensiunii de incercare este Uinc = 3,5 Un. Timpul de mentinere este de 10 secunde.
Factorul de pierdere dielectric tg, se masoara cu puntea Schering si trebuie sa fie tg = 0,008.
Cu prilejul masuratorilor a factorului de pierderi dielectric se determina si valoarea capacitatii condensatorului care se compara cu valoarea inscrisa pe placuta condensatorului. Se admit abateri de pana la 10% din valoarea nominala calculata pe faza.
Rezistenta de izolatie intre borne si carcasa se masoara cu megohmetrul de 1000V si trebuie sa aiba valoare: Riz = 2500Mohmi

Locatie harta SC Electrocon Build SRL

Contact